Comunicarea in cuplu

         
                                                                      COMUNICAREA IN CUPLU 




    O relatie care sa ofere implinire reciproca partenerilor presupune o comunicare profunda si personalitati echilibrate, mature. O relatie este oarecum asemanatoare unui pod; cu cat pilonii care sprijina podul sunt mai puternici, cu atat rezistenta lui este mai mare. In acelasi fel, cu cat persoanele implicate in relatie sunt mai mature, mai dezvoltate psihologic si spiritual, cu atat relatia este mai trainica, mai armonioasa si mai implinitoare. Persoanele imature creeaza relatii codependente, incearca sa se implineasca prin partener, cautand in el ceea ce lipseste sinelui sau, distrugandu-i in acest fel unicitatea.

Intr-o relatie creata de persoane echilibrate, fiecare este indragostit de sinele autentic al celuilalt, nu de o proiectie idealizata menita sa-i suplineasca frustrarile izvorate din netrairea autenticitatii. Fiecare ar putea trai fara celalalt, dar alege sa traiasca impreuna cu partenerul sau. Fiecare partener este capabil de empatie si de a oferi celuilalt libertatea. Dragostea autentica presupune libertate, nu poate fi vorba despre dragoste in absenta libertatii.

Cele mai importante relatii de familie sunt relatiile conjugale. Ele au prioritate asupra tuturor celorlalte, incluzand relatiile parinti-copii. Atat calitatea legaturii parinte-copil, cat si siguranta copilului, sunt mult dependente de calitatea legaturii conjugale. Astfel apare foarte clar de ce trebuie sa fie asigurata cea mai buna relatie dintre sot si sotie, inainte de a astepta sa existe o relatie buna cu copilul, intr-un mod pozitiv pe mai multe planuri. Putem rezuma: cu cat relatia de casatorie este mai buna, cu atat mai eficienta si mai satisfacatoare va fi punerea in practica a informatiilor de mai tarziu.

Odata ce se realizeaza acest deziderat, este foarte important sa-i fie comunicata copilului dragostea neconditionata. Dupa cum a afirmat marele scriitor roman Marin Preda: „Unde dragoste nu e nimic nu e.” La fel, in relatia parinte-copil, fara un fundament de iubire neconditionata, lucrarea parintilor este confuza si o sarcina zadarnica. Iubirea neconditionata este cea care asigura copilului o inteligenta emotionala, fara de care adultul de mai tarziu nu poate razbi in viata, cu toate ca poate dispune de un coeficient de inteligenta (IQ) de la mediu in sus.

Pornim de la premiza ca:

1. Un cuplu crestin are sanse mai mari sa dezvolte o relatie de lunga durata comparativ cu unul fara preocupari spirituale.

2. Cu cat cei doi parteneri sunt mai maturi psihologic si spiritual, cu atat relatia lor are mai multe sanse sa fie armonioasa.

3. Comunicarea autentica la toate nivelurile asigura functionarea relatiei.

Pentru o mai mare claritate privind comunicarea in relatie, propunem un model de personalitate. Oamenii sunt creaturi complexe care incearca sa-si implineasca nevoile prin spiritul lor, prin gandurile lor, prin comportamentul lor, in mod personal sau prin intermediul altora. Pentru ca omul este un intreg, aceste „parti” sunt doar unelte explicatorii. Comportamentul nu exista in afara spiritului si lumii gandurilor, nu apare intr-un vacuum, ci intr-un context fizic sau social si poate fi inteles doar in cadrul acestui context.

Cand un tanar si o tanara se casatoresc, ei se unesc, iar unirea presupune o comuniune la toate nivelurile personalitatii: spiritual, psihologic si fizic.

Comunicarea la nivel spiritual

Sunt de remarcat doua aspecte la acest nivel:

• regasirea propriei persoane sub aspect spiritual si
• comunicarea identitatii regasite intr-un mod care scapa investigatiei stiintifice.

    De aceea, a te regasi la nivel abisal, implica o siguranta si sentimentul valorii de sine. O astfel de persoana nu cauta sa-si intregeasca fiinta prin intermediul celuilalt, ci mai degraba poate sa se comunice pe sine. A se regasi inseamna, printre altele, si a lua legatura cu identitatea dobandita in Hristos (Galateni 2:20), dar si a regasi anima (varianta feminina in stare latenta existenta intr-un barbat) sau animusul (varianta masculina in stare latenta existenta intr-o femeie).

Este posibil ca un barbat sau o femeie sa fie atras sexual de cineva din anturaj, dar sa constientizeze ca ceva nu face „clic” in suflet, iar pe de alta parte sa intalneasca o persoana, care nu prezinta o aparenta irezistibila, dar la care acel ceva face „clic”. In acest ultim caz, anima sau animusul si-a intalnit corespondentul in partener/a. Aceasta inseamna construirea unei relatii pe baze solide, profunde. Problema apare in momentul cand incercam sa ne regasim pe noi prin intermediul partenerului, adica in afara fiintei noastre.

•  
•  
•  
•  
•  
•  
•  
•  
•  
•